|
Ultimele stiri de securitate |
|
|
|
 |
|
Tacerea lasa loc pentru miscare |
|
|
|
Arte martiale - dupa denumire, arte razboinice, dupa perceptie…bataie organizata. Iar conform altor surse, maestri iluminati si posibilitati dincolo de normalul zilnic. Asa ca apare intrebarea “care este de fapt realitatea?”. Probabil ca nu exista un raspuns absolut, general valabil, care sa defineasca una din variante. Modul de abordare a fiecaruia, ce se cauta la intrarea intr-un dojo, este definitoriu pentru calea pe care o va urma fiecare. Invatarea cat mai rapida, peste noapte daca este posibil, a cator mai multe lovituri de pumni si picioare, pentru distrugerea rapida a tuturor genurilor de adversar, este una dintre variante. Si, eventual, dupa ce se invata cateva tehnici, cautarea insistenta a adversarilor pentru aplicarea celor invatate. Astfel ca artele martiale sunt reduse la practicarea unui sport, in care inveti foarte repede ca “bataia doare“. Si cea primita de la altii, si cea administrata altora. Intr-un asemenea caz, singurele repere importante sunt pumnii cat mai grei si muschii cat mai mari, cu riscul ca toate acestea sa le posede si ceilalti.In acest fel, incepe o cursa de inarmare cat mai rapida, cu “avantaje“ de genul “forta muschilor“. Si, bineinteles, avantajul oricarei arme aflate la indemana, din intamplare sau voit, cum ar fi un cutit sau baston. In care castiga, in ultima instanta, cel care ar avea un pistol in mana…
Un mod de viata, acum si mereu
Pe de alta parte, artele martiale sunt un mod de viata, pentru o viata intreaga. Nu conteaza varsta de inceput, iar practicarea lor nu are limite. Principiile existente in ele, care ghideaza miscarea pe tatami, sunt aplicabile in viata de zi cu zi: “forta minima cu eficacitate maxima“, “ocolire, nu cedare“, “ying-yang“, “respecta-ti adversarul“, “taisul armei este mintea“ etc. Totul� trebuie invatat prin experienta proprie, asta insemnand munca, vointa, durere, tenacitate si, mai ales, timp. Fiindca daca nu progresezi, nu stagnezi, ci decazi. La care se adauga in mod necesar curajul pentru a face toate acestea. Se obtine o educare in timp indelungat, prin antrenamente care la prima vedere sunt doar fizice, dar care isi lasa amprenta asupra mintii si spiritului.
Antrenamente in care fiecare miscare, fiecare pas, fiecare amanunt conteaza, dar in care se invata sa se ajunga la esenta, fara incurcarea inutila in amanunte. In care se invata ca, in miscarile complexe ale oricarui stil de lupta, trebuie sa se aprecieze simplitatea si abordarea directa pentru a obtine rapiditate si eficienta. Ca graba si viteza nu sunt acelasi lucru, fiindca graba ascunde greselile, in timp ce viteza vine din exersarea continua, repetata, a tehnicilor. Cizelarea si slefuirea miscarilor duc la supletea corpului, la posibilitatea lui de a efectua miscari complexe, in care se imbina viteza, forta, concentrarea, elasticitatea, echilibrul, precizia…
Totul vine din interior
Aceste principii, si oricare dintre ele, pot influenta, intari si educa spiritul, astfel incat sa se adopte o atitudine corecta si, oricat ar parea de paradoxal, pasnica in viata zilnica. Pentru ca in spatele primei impresii despre “arte ale razboiului“ se afla o lume a spiritualitatii, de origine asiatica, dar care este universal valabila. Depinde de fiecare practicant sa o asimileze si sa o inteleaga, sa descopere calea, “do“-ul japonez, cu suisurile si coborarile aferente invataturii. Cu imbogatirea interioara, care nu poate fi obtinuta decat individual, in interiorul fiecaruia... Tacerea lasa loc pentru miscare.
�“Daca ii dai unui om un peste, el va manca o data; daca il inveti sa pescuiasca, el va manca o ��viata intreaga“, spune un proverb asiatic. Simplu, de esenta si definitoriu pentru lumea artelor martiale.� |
 Sus
|
|
|
|
