|
Ultimele stiri de securitate |
|
|
|
 |
|
Arta martiala, guvernata de acelasi cuplu: Ying - Yang |
|
|
|
Ying-yang: lumina-intuneric, bine-rau, masculin-feminin... Este probabil cel mai cunoscut principiu asociat in general cu filosofia orientala. Cuprinde notiuni contrare, primordiale, care la prima vedere nu se pot amesteca, dar care, privite intr-un cadru mai larg, se imbina si formeaza o sfera unitara. Un principiu prezent zilnic in viata noastra, fie ca stim sau nu de existenta lui, fie ca suntem constienti sau nu de insemnatatea lui.
Bineinteles, acest principiu ghideaza si miscarile in artele martiale, indiferent de stil. Aplicatiile lui sunt atat la nivel fizic, insemnand efectiv modul de miscare pe saltea si abordarea unui procedeu, dar influentand, si mai ales completand, conceptiile si intelegerea lucrurilor. Fiecare miscare este ghidata de aceste principii complementare de genul forta/lipsa fortei, miscare circulara/in linie dreapta, puncte puternice/slabe, miscare/nemiscare, actiune pe o directie/contra-atac pe alta directie, concentrarea pe o suprafata/lovire pe locuri descoperite...
Privite din punct de vedere al miscarii, una din aplicarile acestui principiu general in artele martiale inseamna sa opui putina rezistenta unde adversarul este puternic si sa ataci unde este slab. Astfel, este indicat sa aperi o lovitura de picior nu la capatul piciorului, unde viteza si forta este maxima, ci cat mai aproape de corp. O proiectare la o lovitura de pumn se face opunand o rezistenta mica la nivelul partii superioare a corpului, implicit a pumnului care loveste. In schimb, intrarea de jos in sus, ca un val, sub centrul de greutate al adversarului, asigura proiectarea si rasturnarea acestuia. Se urmareste atacarea partii inferioare a corpului, unde adversarul era mai putin pregatit. Daca concentrarea este pe pumn, atacul se face la picioare. Pentru o lovitura de picior, se efectueaza eschiva si contra-atac la nivelul capului sau la piciorul de sprijin. Se imbina miscari uneori complementare, alteori de genuri diferite, pe directii diferite. Astfel, o lovitura directa, in linie dreapta, se poate eschiva si prelucra printr-o miscare circulara. In acest caz, corpul este aparat pentru un atac frontal, astfel ca acesta se efectueaza pe lateral. La miscari circulare, prin rotatie, in care adversarul se deschide si corpul ramane descoperit, se contra-ataca cu miscari spre centru, spargandu-se atacul in mod direct.
In nici unul din cazuri, nu se urmareste aplicarea bruta a fortei, dar nici eliminarea ei totala, ci mai degraba transformarea acesteia in fermitate, tenacitate si mai ales viteza. Importanta este energia unei lovituri si utilizarea ei eficienta, nu folosirea forta pe forta a muschilor. O eschiva din linia de lovire anuleaza forta unei lovituri, mai ales daca nu este efectuata in viteza. O lovitura care nu-si atinge tinta, deoarece adversarul nu mai este acolo, devine inutila indiferent de forta folosita… |
Sus 
|
|
 |
|